Pompeii - orasul de sub cenusa

Pompeii ofera una dintre acele priveliști pe care trebuie sa le vezi in Italia, impreună cu Herculaneum, un orasel care a disparut si el atunci cand muntele Vezuviu a erupt in 79 e.n. Orasul este important pentru datorita modului in care Vezuviul l-a distrus, apoi l-a conservat. Dar in secolul I e.n. nu avea o semnificatie specială. Turistii de atunci se plimbau, cel mai probabil, pe plaja din Herculaneum - sperand sa il vada pe imparatul Caligula la vila sa de lux - decat prin pietele si zonele industriale din Pompeii.

Pompeii - povestea orasului

In dimineata zilei de 24 august 79 d.Hr., locuitorii orasului Pompeii, situat la poalele Muntelui Vezuviu din Golful Napoli, au resimtit un cutremur violent, au auzit un tunet asurzitor si au vazut strafulgerari de foc. La ora 10.00 dimineaţa, Vezuviul a erupt, in varful muntelui ridicandu-se un nor urias de fum care avea forma unui pin. Pe strazi au inceput sa cada pietre albite de caldura, apoi cenusa, orbind oamenii şi intrandu-le in gura şi in plamani. Totul s-a petrecut fulgerator de repede, lumea neavand timp suficient sa fuga. Pe pantele muntelui s-au prelins gaze fierbinţi şi toxice, oamenii murind in cateva minute, sufocati. Nu s-a scurs lava, dar cenusa a continuat sa cada, acoperind cadavrele, blocand caile de acces si ajungand pana la nivelul ferestrelor.La putin timp dupa aceea a acoperit şi casele, iar in jurul orei 13.00 intregul oras era deja ingropat sub cativa metri de cenusa si piatra ponce. Au fost putini supravietuitori, iar Pompeii, impreuna cu miile sale de locuitori (dintre care aproape jumatate erau sclavi) disparuse de pe fata pamantului. Oamenii, loviti si ucisi in mijlocul activitatilor lor zilnice, au fost conservati fidel in resturile vulcanice. Pompeii, in acea dimineata calduroasa de vara, fusese oprit definitiv din drumul sau.

Pompeii - informatii utile

Povestea orasului Pompeii a fascinat generatii intregi de scriitori, printre care Goethe, Stendhal, Mark Twain şi Charles Dickens. Pliniu cel Tanar ne oferă o prezentare directa a fenomenului in scrisorile sale catre Tacit, istoricul latin. El se afla în vizita la unchiul sau, Pliniu cel Batran, comandant al flotei romane stationate in Golful Napoli, care a murit sufocat in timp ce incerca sa observe cu atentie ce se petrecea in jurul său si-i ajuta pe sateni sa coboare pe pantele vulcanului.