Farul din Alexandria - o minune a lumii

Farul din Alexandria a fost considerata ultima dintre cele 7 minuni ale lumii antice. Dintre toate cele 7 minuni ale lumii antice, numai una a avut si o utilizare practica, nu numai o frumusete arhitecturala: Farul din Alexandria. Pentru marinari, asigura o intoarcere in siguranta in Portul cel Mare. Pentru arhitecti a fost insa cea mai inalta cladire de pe Pamant. Oamenii de stiinta au fost insa fascinati de misterioasa oglinda a carei reflectie putea fi vazuta pana la 50km in largul marii.

Farul din Alexandria - constructie

Proiectul constructiei farului a fost conceput si initiat in 290 I.Hr. de Ptolomeu Soter, comandantul lui Alexandru cel Mare, care a preluat puterea in Egipt dupa moartea acestuia, dar a fost finalizat dupa moartea acestuia, de catre fiul sau Ptolomeu Philadephus. Sostratus a fost arhitrectul farului, dar calcule detaliate cu privire la structua si accesorii au fost desfasurate in celebra Biblioteca din Alexandria. Secole de-a randul, Farul din Alexandria a fost folosit pentru a ajuta la gasirea portului, folosind focul pe timp de noapte si reflectiile razelor solare pe timp de zi. Farul a fost inscriptionat pe monedele romane, la fel cum cele mai renumite monumente de azi se afla pe bancnotele din intreaga lume. Orasul Alexandria a fost fondat in 331 inainte de Hristos de catre Alexandru cel Mare, regele Macedoniei.Dupa moartea sa , Ptolemeu Soter, rege al Egiptului, a stabilit aici capitala. In fata coastelor se gasea o mica insula, Pharos, al carei nume se presupune ca venea de la „insula lui Pharaon.”

Farul din Alexandria - legenda

Dintre cele 6 minuni ale lumii antice care nu mai exista azi, Farul din Alexandria a fost ultimul care a disparut. Datorita acestui lucru, exista informatii exacte cu privire la localizarea si aspectul acestuia. Scriitori antici precum Strabon sau Plinius cel Batran ne-au oferit scurte descrieri ale turnului. Ei povestesc cum oglinda misterioasa se putea reflecta pana la zeci de kilometri departare. Legenda ar spune ca oglinda era folosita pentru a detecta si a arde vasele de razboi inamice inainte ca acestea sa ajunga la mal. Pentru mentinerea focului era necesara o cantitate imensa de combustibil. Lemnele erau transportate , dupa unii autori, cu carute trase de cai sau catari care urcau pe o rampa in forma de spirala, iar dupa altii, cu ajutorul unor scripeti de la prima la a doua terasa si apoi pe scara. In spatele focului se gaseau oglinzi uriase de bronz, care reflectau lumina la distante de peste 50 km, luminand rada si ghidand corabiile.In timpul zilei era folosita lumina solara, care era amplificata de uriasele oglinzi.